Boli infecțioase / parazitare la animale

Animalele de companie pot fi expuse zilnic la o serie de agenți patogeni—virusuri, bacterii, protozoare şi paraziţi—care, dacă nu sunt preveniți sau diagnosticați la timp, pot pune în pericol sănătatea şi chiar viața patrupedelor. La MacoVet, ne dedicăm să oferim proprietarilor de câini și pisici informații clare şi sfaturi practice pentru a identifica rapid semnele de boală, a înțelege mecanismele de transmitere şi a aplica măsuri eficiente de profilaxie și tratament.

Mai jos găsești răspunsuri la cele mai frecvente întrebări despre bolile infecțioase şi parazitare care pot afecta prietenii tăi necuvântători.

Parvoviroză câini

Boală virală extrem de contagioasă, care afectează în special cățeii nevaccinați. Se manifestă prin vărsături, febră, diaree severă (adesea cu sânge) și deshidratare rapidă. Virusul este foarte rezistent în mediu, putând supraviețui luni de zile în adăposturi sau grădini, astfel că dezinfectarea corectă este esențială.

Tratamentul este strict suportiv, cu fluide intravenoase, antibiotice pentru suprainfecții și antiemetic, iar prognosticul depinde mult de promptitudinea îngrijirii. Vaccinarea la 6–8 săptămâni, cu rapel la 12 și 16 săptămâni, rămâne cea mai eficientă metodă de prevenție.

Panleucopenie felină

Echivalentul parvovirozei la pisici, cauzată de un parvovirus felin. Afectează mai ales pisicile tinere, nevaccinate, provocând febră, vărsături, diaree și scădere dramatică a globulelor albe. Boala duce la imunosupresie severă, crescând riscul de infecții bacteriene secundare.

Tratamentul implică rehidratare intensivă, transfuzii de plasmă sau perfuzii de proteine plasmatice și măsuri de izolare. Campaniile de vaccinare și testarea prealabilă a pisicilor din colectivități reduc mult incidența.

Distemper (tuse canină)

IInfecție virală gravă care afectează câinii, provocând simptome respiratorii, digestive și neurologice. Poate fi fatală, mai ales la puii nevaccinați. Virusul se transmite prin aerosoli și secreții, iar simptomele pot evolua spre convulsii, paralizii și keratită interstițială („ochi de husky”).

Nu există tratament antiviral specific, terapia fiind suportivă și simptomatică, cu corticosteroizi în formele neurologice. Vaccinarea anuală și restricția contactelor cu câinii străini sunt măsuri-cheie de control.

Herpesvirus felin

Virus respirator comun la pisici, parte a complexului bolilor de tract respirator superior. Se transmite ușor și provoacă strănut, conjunctivită și secreții nazale/oculare. Formele cronice pot include keratoconjunctivită și rinită cronică, cu perioade de excreție intermitentă.

Tratamentul cu antivirale topice sau orale (de ex. famciclovir), aerosoli cu soluție salină și suplimente imunitare ajută la ameliorarea simptomelor. Vaccinarea cu tulpini atenuate reduce severitatea și excreția virală.

Calicivirus pisici

Alt virus respirator felin, des întâlnit, care cauzează ulcerații bucale, strănut, febră și slăbiciune. Se transmite ușor în colectivități de pisici și poate evolua spre forme mai grave, cu pneumonie sau artrită. Leziuni orale dureroase pot împiedica alimentația, necesitând uneori alimentație asistată sau paste nutritive orale.

Nu există tratament specific, dar suportul cu fluidoterapie, analgezice și antibiotice pentru suprainfecții bacteriene este util. Vaccinurile combinate (herpes + calici + panleucopenie) oferă protecție extinsă.

Rabie câini

Boală virală letală care afectează sistemul nervos, transmisă prin mușcătura unui animal infectat. Este zoonotică și obligatoriu raportabilă. După apariția simptomelor neurologice (agitație, paralizii, hidrofobie), boala este fatală în aproape 100% din cazuri.

Profilaxia postexpunere include imunoglobulină antirabică și schema completă de vaccinare, imediat după mușcătură. Vaccinarea anuală a câinilor previne focarele și transmite un nivel scăzut de risc civil.

Rabie pisici

Similară cu rabia la câini, afectează sistemul nervos central și este transmisibilă la om. Clinic se observă schimbări de comportament, agresivitate și paralizie progresivă. Profilaxia postexpunere este identică celor pentru câini, iar vaccinarea pisicilor la intervale de 1–3 ani, conform legislației, este obligatorie în multe țări.

Monitorizarea animalelor expuse și raportarea cazurilor suspecate la autoritățile sanitare controlează răspândirea.

Giardioză câini

Infecție intestinală cauzată de un parazit microscopic (Giardia), care produce diaree, balonare și scădere în greutate. Se transmite prin apă sau alimente contaminate cu chisturi, rezistente la mediu. Diagnosticarea se face prin examen fecal direct sau teste rapide ELISA.

Tratamentul standard include metronidazol sau fenbendazol, împreună cu măsuri de igienă riguroasă și schimbarea frecventă a apei și a substratului. Deparazitarea la nivel de colectivitate și curățarea mediului reduc recurențele.

Giardioză pisici

Asemănătoare cu cea de la câini, provoacă diaree intermitentă și disconfort abdominal. Pisicile tinere și cele din adăposturi prezintă risc crescut de infecție și reinfecție. Tratamentul cu fenbendazol pe durata a 5–7 zile este eficient, însă se pot folosi și combinații de antiprotozoare.

Igiena mediului, spălarea jucăriilor și schimbarea substratului litierelor sunt esențiale pentru control. Probioticele pot ameliora simptomele și restabili flora intestinală.

Babesioză câini

Boală parazitară transmisă prin mușcătura de căpușe, care afectează globulele roșii. Simptomele includ febră, anemie, urină închisă la culoare și slăbiciune. Diagnosticul presupune frotiu sanguin și teste PCR pentru identificarea speciilor de Babesia.

Tratamentul combină imidocarb dipropionat sau atovaquone cu azitromicină, însoțit de transfuzii la cazurile grave. Prevenția se bazează pe repelente, tick‐checks zilnice și pipete/topice cu efect acaricid.

Babesioză pisici

Mult mai rară decât la câini, dar poate apărea în anumite regiuni endemice. Afectează în mod similar globulele roșii, provocând anemie hemolitică și letargie. Diagnosticul este confirmat prin examinare microscopică a frotiurilor și teste moleculare.

Tratamentul se face cu imidocarb sau alte protozoaricide, adaptat greutății și stării clinice. Controlul căpușelor și al mediului exterioară rămân măsuri-cheie pentru prevenție.

Leishmanioză câini

Boală parazitară transmisă prin înțepătura flebotomilor (țânțari). Poate afecta pielea, organele interne și sistemul imunitar, fiind dificil de tratat. Semnele includ pierdere în greutate, alopecie, ulcerații cutanate și lâmâi galbene ale mucoaselor.

Tratamentul de primă linie constă în meglumine antimonat și allopurinol, însă recidivele sunt frecvente. Măsurile de protecție includ plase anti-țânțari, repelente specifice și vaccinare în zonele endemice.

Ehrlichioză câini

Infecție bacteriană transmisă de căpușe care afectează celulele sanguine. Se manifestă prin febră, letargie, sângerări și scădere în greutate. În forme cronice, câinele poate dezvolta pancitopenie și glomerulonefrită. Doxiciclina administrată 28 de zile este tratamentul de elecție, iar prognosticul depinde de stadiul bolii.

Prevenția include același arsenal de protecție acaricidă folosit și pentru babesioză.

Ehrlichioză pisici

Este rară la pisici, dar poate cauza febră, apatie și probleme hematologice. Manifestările includ trombocitopenie, anemie și occasional manifestări neurologice. Tratamentul cu doxiciclină sau cloramfenicol pe parcursul a 4–6 săptămâni poate eradica infecția.

Monitorizarea hematologică frecventă este importantă pentru a ajusta terapia. Protecția împotriva căpușelor reduce riscul de infecție.

DiroFilarioză

Boală parazitară cauzată de viermii inimii, transmisă de țânțari. Afectează inima și plămânii, putând duce la insuficiență cardiacă și tromboză pulmonară. Detectarea timpurie se face prin teste antigenice sau microfilaremie.

Tratamentul cu melarsomina în trei doze, asociat cu macrocyclic lactone pentru microfilare, este standard, deși poate genera reacții adverse grave. Prevenția zilnică sau lunară cu tablete sau pipete antiparazitare este extrem de eficientă.

Leptospiroză câini

Boală bacteriană transmisă prin urină de animale infectate, afectând ficatul și rinichii. Este zoonotică și periculoasă pentru om, putând duce la insuficiență renală și hepatică acută. Vaccinarea anuală în zonele cu umiditate ridicată și evitarea băltirilor presupuse contaminate reduc riscul.

Tratamentul constă în doxiciclină și terapie de susținere cu fluide, iar prognosticul variază în funcție de afectarea organelor. Igiena riguroasă și protecția echipei veterinare sunt esențiale.

Leptospiroză pisici

Mult mai rară la pisici decât la câini, dar poate apărea în cazuri izolate. Pisicile sunt adesea purtători asimptomatici, dar pot suferi nefrită sau hepatită ușoară. Diagnosticul se bazează pe titruri serologice MAT sau PCR pe urină.

Tratamentul cu doxiciclină pe 2–3 săptămâni este recomandat când boala este confirmată. Măsurile preventive includ limitarea accesului la apă stătătoare și la șobolani.

Toxocaroză câini

Infecție cu viermi intestinali rotunzi, comună la pui. Poate cauza diaree, vomă și distensie abdominală, fiind transmisibilă la om (larva migrans viscerală). Diagnosticul se face prin examen coproparazitologic și tratamentul cu fenbendazol sau pyrantel pe două cicluri de administrare.

Deparazitarea preventivă la 2, 4, 6 și 8 săptămâni de viață, apoi lunar, este recomandată. Igiena mediului și igiena personală a stăpânului (spălat pe mâini) previn infecția umană.

Toxoplasmoză pisici

Infecție parazitară cauzată de Toxoplasma gondii, la care pisica este gazda principală. Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice, dar poate fi periculoasă pentru oameni (gravide/imunodeprimați). Pisicile infectate elimină oocistele în fecale timp de 1–3 săptămâni; aceste oociste devin infectante după 1–5 zile în mediu.

Diagnosticul se realizează prin teste serologice și PCR, iar tratamentul cu clindamicină reduce diseminarea. Curățarea zilnică a litierei și evitarea hranei crude reduc riscul zoonotic.

Dacă observi un comportament ciudat la animăluțul tău, te așteptăm la cabinetul nostru. Te poți programa la numărul de telefon 0775 608 851

Întrebări frecvente